Retrospectiva anului 2007

“Cine stăpâneşte trecutul, stăpâneşte viitorul, iar cel ce va stăpâneşte viitorul, stapaneste prezentul” spune o vorbă veche românească. La sfârşitul fiecărui an este bine să privim puţin în urmă şi să tragem linie. Trebuie să ne gândim la următoarele lucruri: Ce am făcut bine? Unde am greşit? Ce trebuie să facem pe viitor?Începând cu 1 ianuarie 2007, România, alături de Bulgaria, a devenit membră a familiei Europene. Acest eveniment nu aduce însă mari schimbări pe plan politic pentru ţară. Suntem cârmuiţi, în continuare, într-un mod defectos de guvernul de dreapta care a distrus speranţele de mai bine ale tuturor românilor. Totodată, certurile dintre Preşedintele Băsescu şi Premierul Tăriceanu se amplifică, ajungându-se la decesul Alianţei Dreptate şi Adevăr dintre PNL şi PD. Astfel pe 1 aprilie PD-ul este scos de la guvernare, formându-se cabinetul Tăriceanu 2, compus din PNL şi UDMR. Deşi era anul egalităţilor de şanse între sexe, noul guvern nu are nici un reprezentant de sex feminin printre miniştri, fiind catalogat, din start, mai incompetent decât cel anterior.Pentru PSD anul 2007 a debutat cu multă speranţă, pregătindu-se debarcarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Totodată, social democraţii îşi propuneau să obţină un procentaj bun la alegerile europarlamentare care se anunţau pe 13 mai. Datorită discordiei şi a jocurilor de culise, Guvernul hotărăşte amânarea acestui tur de scrutin până pe 25 noiembrie 2007.Pe 19 aprilie, PSD-ul obţine o victorie de palmares prin suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, care va fi înlocuit timp de o lună de preşedintele senatului, Nicolae Văcăroiu. Drept urmare, românii ajung să-şi exprime punctul de vedere referitor la demiterea lui Basescu, prin referendumul de pe 19 mai. Rezultatele sunt total nefavorabile pentru noi, doar 25% dintre alegătorii se declară a fi deacord cu propunerea PSD-ului. Astfel situaţia revine din nou la ‘’normal’’, cu aceleaşi discordii dintre Palate, în timp ce românii sunt nevoiţi să lupte cu canicula şi seceta, fără a primi vreun ajutor de la instituţiile abilitate.Nici PSD-ul nu scapă de tulburările interne, iar reacţile la eşecul referendumului determină demisii la nivel înalt (cum ar fi Vasile Dâncu). Totodată, Vasile Puşcaş se va retrage definitiv de pe lista candidaţilor pentru Parlamentul European, propusă de PSD, din motive mai mult sau mai puţin profesionale. În aceste condiţii, PSD-ul este condamndat să intre în lupta electorală cu un handicap. În cele din urmă, alegerile pentru Parlamentul European ne aduc un scor puţin peste aşteptări la nivel naţional, undeva la 22%, ceea ce reprezintă 10 europarlamentarii.Anul 2007 ne-a demonstrat, înca odată, că Băsescu nu este demn de funcţia pe care i-a atribuit-o poporul, ajungând să însuşiască pe nedrept telefonul mobil al unei jurnaliste pe care o numeşte ulterior “ţigancă împuţită”. Gafele se ţin lanţ şi în Guvern, unde, fostul ministru al agriculurii, Decebal Traian Remeş, deţine capul de afiş pentru răsfăţul adus papilelor gustative. Celebra şpagă – cartaboş şi ţuică – a reuşit să demonstreze că în România “îţi vinzi pielea”pentru o bucată de carne.Acelaşi an a marcat desprinderea din PNL a unei aripi conduse de Theodor Stolojan, care avea să se numească PLD (Partidul Liberal Democrat), un partid nou cu o impresionantă tentă ideologică “băsesciană”. Noul partid primeşte 8% din preferinţele electoratului la alegerile pentru Parlamentul European, lucru care-l determină pe “Boc-sescu” să confişte formaţiunea politică liberal democrată, iar pe 15 decembrie ia naştere PD-L (Partidul Democrat – Liberal), compus din fuziunea PLD cu PD-ul, principalul inamic politic al PSD-ului.Cel mai important lucru pe care trebuie să-l învăţăm în urma acestui an, este faptul că încă mai avem mult de muncit pentru a ajunge, din nou, acolo unde este locul PSD-ului. Să nu uităm că 2008 este un an electoral, şi dacă ne dorim, cu adevărat, putem câştiga atât alegerile locale cât şi cele generale. PSD-ul nu mai are ce căuta pe tuşă şi trebuie să ajungă, din nou, la putere pentru a repara greşelile făcute de acest guvern mediocru, care a confundat doctrina cu culoarea portocalie, numindu-se, cu atâta mândrie, revoluţionarii portocalii.